Bucurie,tristete,spaima,regret, toate sunt niste
sentimente,pe care le simtim si cu care
ne intilnim zi de zi,, insa exista un sentiment de care nu are parte fiecare
om, este un sentiment nemarginit, o iluzie intangibila, nepieritoare pe care o
vezi eclipsata pe panza eternitatii.Viata este asemeni unui pom, care visind
inmugureste, dorind inverzeste si numai iubind v-a inflori! Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletele
pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti, tot ce te
inconjoara se transforma intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il
respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de
ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.Dragostea e acel bagaj de senzatii
pline de umbre si lumini care iti vibreaza inima,suspini de emotie,suspini de
teama,suspini pentru ca iubesti.Iubirea adevarata domina mai ales prin
amintire:nicio iubire nu se stinge,doar
inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din
stomac,emotia primului “te iubesc” vor ramane mereu prelinse ermetic in inima
ta .Dar nimic nu este vesnic ,cind pierzi persoana iubita,doar atunci realizezi
importanta ei,cind ai pierdut-o,aidoma unei crizanteme ce si-a pierdut mireasma
in adierea vantului. La urma-urmei dragostea este un risc,nu o obligatie, un
rismc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara
dragoste,este asemenea unui an fara primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu